Va rugam sa va inregistrati pentru a vizualiza tot continutul forumului.Multumim.

Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Veronika se hotaraste sa moara - Paulo Coelho

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Veronika se hotaraste sa moara - Paulo Coelho la data de Dum Apr 18, 2010 9:52 am

The.Unforgiven

avatar
Initiate
Initiate
Este o carte cu adevarat interesanta si sper sa prinda totusi :)



scurt rezumat:
Veronika pare sa aiba tot ce si-ar putea dori. Frecventeaza localuri de noapte cunoscute, intalneste barbati atragatori, si totusi nu e fericita. Ceva lipseste in viata ei. Iata de ce, in dimineata zilei de 11 noiembrie 1997, Veronika se hotaraste sa moara. Dupa ce ia o supradoza, i se spune ca nu mai are de trait decat cateva zile. Romanul o urmareste pe parcursul acestor zile intense in care, spre surprinderea ei, se trezeste atrasa in lumea inchisa a spitalului in care se afla. In aceasta stare de surescitare, ea descopera lucruri pe care nu-si permisese de fapt sa le simta niciodata: ura, teama, curiozitate, dragoste- pana si implinirea sexuala. Experientele ei o fac treptat sa realizeze ca fiecare secunda a existentei este o alegere intre viata si moarte. Cartea lui Paulo Coelho vorbeste despre cei care nu intra in tiparele considerate normale de catre societate. Vorbeste despre nebunie si despre nevoia de a descoperi un alt mod de viata a acelor oameni care se confrunta cu prejudecatile celorlalti fiindca gandesc diferit.

http://obs-for-passion.blogspot.com

2 Re: Veronika se hotaraste sa moara - Paulo Coelho la data de Mier Mai 19, 2010 9:48 am

The.Unforgiven

avatar
Initiate
Initiate
pun o parte din primul capitol:)


O, Marie cea zămislită fără de prihană,
roagă-te pentru noi,
cei care ne îndreptăm către Tine.
Amin

„Iată, v-am dat putere
să călcaţi peste şerpi...
şi nimic nu vă va vătăma.”
LUCA, 10, 19





Pentru S. T, de L.,
care a început să mă ajute
fără ştiinţa mea.



În ziua de 11 noiembrie 1997, Veronika hotărâ că sosise, în fine!, momentul să se sinucidă. Îşi făcu meticulos curăţenie în camera pe care o închiriase într-o mânăstire de călugăriţe, opri încălzirea, se spălă pe dinţi şi se culcă.

Luă de pe noptieră cele două flacoane cu pastile de dor-mit. În loc să le sfărâme şi să le amestece cu apă, se hotărâ să le ia una câte una, căci întotdeauna e o mare distanţă între intenţie şi faptă, or, ea voia să aibă libertatea de a se răzgândi la jumătatea drumului. La fiecare comprimat pe care-l înghiţea, se simţea şi mai convinsă: după cinci mi¬nute, flacoanele erau goale.
Deoarece nu ştia cu exactitate cât timp o să mai treacă până când avea să-şi piardă cunoştinţa, îşi pusese pe pat o revistă franţuzească, Homme, numărul din luna aceea, de curând sosită la biblioteca unde lucra. Cu toate că nu manifesta nici un interes deosebit pentru informatică, răsfoind revista dădu peste un articol despre un joc pe cal-culator (un CD-Rom, cum se spunea), creat de Paulo Coelho, un scriitor brazilian pe care avusese prilejul să-l cunoască cu prilejul unei conferinţe la cafeneaua hotelului Grand Union. Schimbaseră amândoi câte va cuvinte şi în cele din urmă fu invitată la cină de către editorul lui. Grupul era insă numeros şi nu avuseseră posibilitatea să aprofundeze nici un subiect.
Faptul că-l cunoscuse pe autor o făcuse totuşi să creadă că el făcea parte din lumea ei şi că lectura unui articol despre opera lui o putea ajuta să-şi treacă timpul. În vreme ce-şi aştepta moartea, Veronika începu să citească despre informatică, subiect care nu-i trezise nici cel mai mic inte¬res, şi asta se potrivea cu ceea ce făcuse toată viaţa, căutând mereu tot ce era mai lesnicios sau mai la îndemână. Ca revista aceea bunăoară.
Dar, spre surprinderea ei, primul rând al textului o smulse din pasivitatea-i naturală (calmantele nu i se di-zolvaseră încă în stomac, dar Veronika era pasivă din fire) şi o făcu, pentru prima oară în viaţă, să aprecieze adevărul unei fraze foarte la modă printre prietenii ei: „Nimic din lumea asta nu e rodul întâmplării.”
De ce oare acel prim rând tocmai în clipa când începuse să moară? Ce mesaj ascuns îi apăruse în faţa ochilor, ad-miţând că există mesaje ascunse, iar nu coincidenţe?
Sub o ilustraţie cu acel joc pe calculator, jurnalistul îşi începea articolul întrebând:
„Unde este Slovenia?”

„Nimeni nu ştie unde este Slovenia”, gândi ea. „Nici vorbă.”
Slovenia însă exista, şi se întindea colo afară, înăuntru, în munţii din juru-i şi în piaţa de sub ochii ei: Slovenia era ţara ei.
Puse revista alături, n-avea nici un rost acum să se in-digneze că o lume întreagă ignora cu desăvârşire existenţa slovenilor: onoarea naţiunii ei nu o mai privea. Era timpul să se simtă mândră de ea însăşi, să se încredinţeze că fu¬sese în stare de ceea ce făcuse, că dăduse în cele din urmă dovadă de curaj şi că părăsea viaţa asta: ce bucurie! Şi o făcea într-un mod la care visase întotdeauna, cu ajutorul unor pastile, care nu lasă urme.
Veronika se zbătuse să-şi procure pastilele timp de aproape şase luni. Socotind că n-o să le strângă niciodată, ajunsese să se gândească şi la posibilitatea de a-şi tăia ve¬nele de la mâini. Chiar dacă ştia că avea să umple camera de sânge, lăsându-le pe călugăriţe dezorientate şi pline de griji, o sinucidere pretinde ca oamenii să se gândească mai întâi la ei înşişi, şi abia pe urmă la ceilalţi. Era gata să facă tot posibilul pentru ca moartea ei să nu pricinuiască mult deranj, dar dacă tăiatul venelor ar fi fost unica posibilitate, atunci n-ar mai fi avut ce face, şi călugăriţele ar fi fost ne¬voite să cureţe camera şi să dea numaidecât uitării toată povestea, altminteri te-ar fi fost greu s-o închirieze din nou. În definitiv, chiar şi la sfârşitul secolului al XX-lea, oamenii tot mai credeau în fantome.
Evident, şi-ar fi putut alege şi una din puţinele clădiri înalte din Ljubljana, dar ce să mai spunem de suferinţa şi mai mare pe care un atare act le-ar fi pricinuit-o părinţi¬lor săi? Pe lângă şocul de-a afla că fiica lor murise, ar fi fost obligaţi să mai şi identifice un cadavru desfigurat: nu, era o soluţie şi mai rea decât să sângereze: până la moarte, deoa¬rece le-ar fi marcat pentru totdeauna tocmai pe cele două fiinţe care nu-i doreau decât binele.
„Cu moartea fiicei lor s-ar fi obişnuit până la urmă. Dar un craniu făcut zob e pesemne cu neputinţă de uitat.”
Împuşcături, prăbuşiri de pe o clădire înaltă, nimic din toate astea nu se potrivea cu natura ei feminină. Femeile, când se omoară, îşi aleg mijloace mult mai romantice, cum ar fi să-şi taie venele sau să ia o supradoză de som¬nifere. Prinţesele părăsite şi actriţele de la Hollywood fur¬nizau diverse exemple în acest sens.
Veronika ştia că viaţa înseamnă să aştepţi ora optimă pentru acţiune. Şi aşa a şi fost: doi prieteni, impresionaţi de lamentaţiile ei că nu mai poate dormi, reuşiseră să-i facă rost, fiecare, de câte două cutii cu un drog puternic, folosit de muzicanţii de la un club de noapte local. Veronika a lăsat cele patru cutii pe noptieră timp de o săptămână, facându-i curte morţii care se apropia şi luându-şi rămas bun de la ceea ce lumea numeşte Viaţă.

http://obs-for-passion.blogspot.com

3 Re: Veronika se hotaraste sa moara - Paulo Coelho la data de Joi Iun 24, 2010 5:16 am

purple.f

avatar
Mundane
Mundane
paulo coelho este unul dintre cei mai buni scriitori in a se face inteles. are un stil de a scrie prin care urmareste indeaproape gandurile si trairile personajelor, aproape psihologic. oricum o lectura buna pana si pentru amatorii de fiction. o tot vedeam pe maicamea citindu-i cartile si nu intelegeam cum ii place asa mult. am reusit totusi sa inteleg dupa ce am citit Brida si Alchimistul. veronika e inca pe lista de asteptare la mine ( dupa Shadow Souls :love: ), dar cu siguranta ma apuc de ea! :study:

4 Re: Veronika se hotaraste sa moara - Paulo Coelho la data de Mar Iul 20, 2010 4:56 pm

miss.ankee

avatar
At Nightworld’s Gates
At Nightworld’s Gates
Este si ecranizare dupa carte,a aparut in 2009.
M-a impresionat placut aceasta poveste.
Coelho e unul dintre scriitorii mei preferati

5 Re: Veronika se hotaraste sa moara - Paulo Coelho la data de Dum Iul 25, 2010 2:21 pm

got_dynamite

avatar
Burning Veins
Burning Veins
este une din cartile pe care le-as citi inca odata.paulo coelho este unul dintre autorii mei preferati.desi titlul mi se pare un pic cam ciudat si simplu continul e extrem de interesant.
carti preferate de la coelho mai sunt unsprezece minute,alchimistul si la raul piedra am sezut si-am plans

Continut sponsorizat


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum